La Lidl. Sa-mi iau ceva de rontait seara in camera, cat timp ma uit la un film. Printre altele, m-am inghesuit si eu ca tot romanu’ la standu’ cu covrigi. Ca toata lumea stie ca cel mai brutar dintre brutari e neamt… Am parcat asadar cosul in lateral si m-am apucat sa scormonesc dupa covrigii pe care urma sa-i si iau acasa.

Din senin, un domn modest de origine asiatica, imbracat decent si echipat cu scaun cu rotile cu cos s-a postat in fata mea, privind cu jind la raftul de covrigi, tinand strans in brate o cutie de cereale de parc-ar fi fostnudul lui Mao Tze Dong. Am tras cosul mai in spate sa nu-l incomodez si mi-am vazut de-ale mele. Din senin m-am oprit sa vad ce sau cine-mi deranjase cosul de cumparaturi prin troznire.

Luasem mana de pe el cat timp scormoneam dupa chiflute si mare mi-a fost mirarea sa vad o cutie voluminoasa aruncata-n cos. Stiam ca nu eu am pus-o acolo si ma uitam relativ confuz. Sa-mi fi luat cineva cosu’ ? Pe naiba, ca doar nu-i Romania… Si nu, ala chiar era cosul meu.

Cos in care m-am uitat mirat la cutia ce se materializase din neant inauntru. M-am uitat in jur si domnul asiatic ce adineauri fusese langa mine isi aranja grabit fularul in cos in timp ce se strecura printre rafturi in carucior. Si fiecare om din magazin avea cosul lui. ┬áSi de-abia dupa vreo juma’ de minut m-a izbit faptul ca nici cainii nemtesti nu-s cu covrigi in coada. Si-am pus cutia inapoi pe raft si mi-am vazut de treaba. Care cutie – da! – era usor goala…

Leave a reply

required